Simțurile în starea meditativă

Simţurile ne ajută să înţelegem lumea înconjurătoare dar, în aceeaşi măsură, sunt şi o cale de a aduce lumea în noi. Frumuseţea desăvârşită a lumii se sprijină mai întâi pe extraordinara ei materialitate senzorială şi abia apoi accede spre nivelurile superioare, mai abstracte.

Avem la dispoziţie cinci simţuri care ne sunt şi cale şi călăuză în parcursul nostru prin lume. Totuşi ne vom focaliza atenţia numai pe trei dintre ele şi anume văzul, auzul şi simţul tactil. Acestora ne putem adresa mai uşor în timpul meditaţiei în timp ce gustul şi mirosul presupun o interventie directă din exterior.

Cel mai des întâlnit obstacol în practica meditaţiei pare a fi liniştirea minţii. Ţi se întâmplă uneori să ai dificultăţi în a-ţi controla mintea, a o disciplina şi a o concentra într-o anumită direcţie?  Te-ai gândit că poate nu ar trebui să ne încrâncenăm să facem aşa? Dacă ne amintim doar de faptul că mintea este o suprafaţă de reflexie şi proiecţie a ceea ce a fost receptat de la canalele senzoriale ne-ar fi mult mai uşor să înţelegem propriile ei dificultăţi în ceea ce priveşte gestionarea tuturor stimulilor, percepţiilor şi informaţiilor care îi parvin simultan din universul exterior şi interior.

Una dintre caracteristicile de bază ale unei minţi obişnuite este “mişcarea”. Mereu ne gândim la ceva. Deci caracterul mereu dinamic al minţii se datorează în principal unui flux permanent de gândire, Pratyahara resprezintă acea tehnica yoghină ce presupune interiorizarea simţurilor sau capacitatea de abstragere a simţurilor de la “obiectele” lor.

Dar totusi, aceasta ostracizare a simţurilor nu este intotdeauna justă sau benefică, mai ales când este făcută brusc şi autoritar. A înţelege simţurile doar ca ferestre către ispite şi debusolare este o eroare. Cum altfel dacă nu pe calea simţirii putem accesa revelaţiile minţii şi bucuriile sufletului?

“În toate cele simţite poţi degusta sfintele taine ale nevăzutului, de la aer, lumină, iarbă, miere, nori, miei şi butaşi de vie până la ţipătul nou-născutului, mireasma pâinii coapte în ţest, fâlfâitul vulturului pe creste şi al hulubilor în clopotniţe, croncănitul corbilor pe stânci pleşuve, ţipetele albatroşilor, planarea zeiască a pelicanilor în deltă, mirificele miresme ale bujorilor, crinilor, stânjeneilor, ale răşinii din rănile copacilor”1.

Amalgamul simţurilor a fost dintotdeauna un dulce filtru pentru degustarea bucuriilor dăruite de Mama Natura în egală măsură trupului, ca şi inimii, sufletului şi minţii. De ce să nu te bucuri de ce au ele de oferit ?

Pentru fiecare dintre noi însă exista un singur simţ a cărui întâietate ne copleşeşte. Un prag care odată trecut, ne da certitudinea că am pus piciorul pe tărâmul fericirii. Tu ştii care-ţi este al tău?

Văzul era şi este considerat marele simţ. Celelalte simţuri presupun un stimul ofensiv, care ţi se adresează, pe când văzul înregistrează simpla prezenţă. Să nu uităm şi  că ochiul e apt să capteze senzaţia cea mai preţioasă şi cea mai pură care este lumina. Inima este principiul unificator al cunoaşterii spirituale, drept care se vorbeşte de un „al treilea ochi“, „ochiul inimii“ cu care vedem dincolo de aparenţă.

Tactilul este fizic, gravitational. Tactilul este simţul care înlocuieşte vederea în întuneric, care ne fereşte de fierbinte şi de frig. Pielea este cel mai mare organ al nostru şi prin el simţim mediul din jur dar şi transmitem emoţia din interior către exterior. De câte ori nu ţi s-a făcut pielea de găina la aflarea unei veşti, la un gând pierdut şi reapărut din senin sau pur şi simplu când ai atins ceva rece ca gheaţa? Într-un scurt inventar aş trece plăcerea de-a pipăi scoarţa copacilor şi mai ales frenezia tălpilor goale pe strada călduţă imediat după o ploaie de vară. Ţie ce senzaţie trezită de atingere îţi vine în minte ?

Auzul presupune un stimul care ţi se adresează, Auzul nu presupune însă neaprat un limbaj pentru a genera înţelegere, putem auzi şi înţelege la fel de bine o vorbă, un suspin, un ţipăt, un bânguit, un murmur sau chiar un mârâit. E suficient să auzim un cuvânt ca să ne şi năpădească asociaţiile. Auzim şi în minte, în auzul interior, sunetele reprimate de vocea intransigentă a conştiinţei.

Ne este cu neputinţă să ne sustragem definitiv simţurilor, să ne afundăm exclusiv în înţelegerea conţinutului, a miezului şi a rădacinilor nevăzute ignorând cu dispret forma, coaja. Am fi pierzătorii unui spectacol minunat, nu crezi?

Cu ce simţ operează cu predilecţie aducerile-aminte în cazul tău?

Accepţi un tur prin labirintul memoriei senzoriale, evocând cele mai intense, mai răvăşitoare, iniţiatice, înduioşătoare sau provocatoare senzaţii din copilărie, adolescenţă, maturitate?

Ce pondere crezi că au deţinut şi deţin simţurile în manifestările profesionale ale vocaţiei tale?

Iată numai câteva întrebări menite să contureze perspectiva acestor meditaţii ar căror scop este să te ajute să găseşti sau să redescoperi puterea ta interioară.

Am pregătit pentru tine un set de 3 meditații ghidate, care au ca scop observarea modului de funcționare a simțurilor, găsirea simțului/ simțurilor tale pregnante, expresive și folosirea lui/lor pentru redobândirea relaxării și stării de bine.

Poți accesa link-ul de mai jos:

Dacă ți-a plăcut prima meditație, te invit pe contul Buymeacoffee pentru următoarele 2: Buymeacoffee

Namaste!